Se apropie ziua cea mare!

                                              Matei 7:21-23

          „Nu oricine-Mi zice: „Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.

          Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

            Atunci, le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”

          Ce ar putea să-și dorească un credincios mai mult decât să asculte cuvântul, să se roage cu credință, să proorocească, sau să facă minuni în numele lui Isus?

            Însă toate acestea, fără dragoste sinceră, nu au nici o valoare în ochii lui Dumnezeu.

           Sunt și astăzi oameni „făcători de minuni”, care umblă din loc în loc; și sunt chemați din țară în țară, din Biserică în Biserică și mărturisesc „minunile” pe care le-au săvârșit întotdeauna în altă parte.

            Oamenilor creduli le place „senzaționalul” dar oare ce le va spune Domnul Isus când vor sta față în față la judecată? Le va spune ca și celor de la început: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”

            Oare aceasta dorește Domnul de la noi?

          Să poruncim duhurilor de boală, sau dracilor ca niște stăpâni și toate să cadă în „leșin” la picioarele noastre?

        Dorința lui Dumnezeu este, ca tu și cu mine să venim să ascultăm cuvântul, să-l punem la inimă şi să începem să trăim frumos și intens, ceea ce am auzit.

            Pentru că în spatele oricărei lucrări, poate să existe un mare pericol…

            Poți avea o credinţă încât să muți munţii, dar să nu ai iubire de frați.

         Poți face minuni în Numele Domnului, dar să nu ai dragoste; acea dragoste care se exprimă în faptele iubirii pentru a împlini voia Tatălui.

            Și atunci toată lucrarea ta, are finalitate aici pe pământ.

           Voia lui Dumnezeu cu privire la cei ce vor să-L urmeze pe Cristos, este iubirea faţă de fraţi, împlinirea cuvântului sfânt şi nu minunile, nici scoaterea dracilor din om, ori profeţiile. Nu înseamnă că aceste lucruri nu sunt necesare în „trupul” Domului Isus, dar mai importantă este „Roada” Duhului în credincios.

          Trăim într-o perioadă importantă și decisivă a istoriei pământului pentru că, așa cum ne descoperă Scriptura, se apropie de final existența acestei planete.

            Epistola lui Petru 1:4: 7 „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.”

           Apostolul Petru mai scrie în a doua sa Epistolă 3:10: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.”

            Privind spre cuvintele Scripturii și spre ceea ce pregătește lumea condusă de cel rău, înțelegem că lucrurile se grăbesc și mai este foarte puțin.

          2 Petru 3:11 „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă…”

         De aceea avem nevoie de mai multă credință decât am avut până acum și avem nevoie de o dependență mai mare de Dumnezeu.

            Matei 16:27 „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”

            Satana lucrează cu toată puterea pentru a câștiga biruința asupra noastră, deoarece știe că mai are puțină vreme.

            Au „inventat”, tinerii un cântec în care zic: „nimeni nu ne stă împotrivă…”

        Cuvântul Domnului însă, nu se dezminte și ne spune în 1 Petru 5:8 „Fiți treji și vegheați! Pentru că protivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.”

            Sfântul apostol Pavel, un „titan” al credinței, s-a temut ca nu cumva, lucrând pentru Împărăția lui Dumnezeu, să cadă chiar el în ispită și să-și piardă mântuirea.

            Oare nu ar trebui să ne temem și noi, ca să nu ratăm făgăduințele lui Dumnezeu și nu cumva vreunul dintre noi să dea greș în „atingerea” țintei și să ne dovedim nevrednici de viața veșnică?

           Ar trebui să veghem în vederea rugăciunii și să umblăm mai puțin după „senzațional”, sau după „minuni”. Să luptăm din răsputeri, să dăm năvală ca să intrăm pe poarta cea strâmtă, deschisă în cer pentru cei sfinți.

            Pentru că după cuvintele lui Isus, nu este suficient să spunem „Doamne, Doamne” pentru a intra în Împărăţia cerurilor.

            Nu este suficientă credinţa! „Şi dracii cred, și se înfioară, se cutremură”, spune Iacov fratele Domnului.

            Ceea ce ne permite să intrăm în Împărăţie, este dragostea sinceră pentru Domnul.

           Iubirea ne determină să facem din El, scopul vieţii noastre pământeşti, astfel ca la finalul alergării noastre, „în ziua aceea”, să auzim glasul blând și dulce al Domnului: „Veniți binecuvântații Tatălui, de moșteniți Împărăția.”

            O, ce măreață zi va fi aceea, în care Îl vom vedea față în față pe Cel ce din iubire Și-a dat viața pentru noi.

          Vestea bună este aceea că El, Isus nu a rămas într-un mormânt rece, ci a înviat a treia zi cum zice Scriptura, S-a înălțat la cer și șade la dreapta lui Dumnezeu, pregătind „ziua” în care Își va lua mireasa „acasă”.

            Pregătește-te și tu suflet drag, pentru ziua aceea; nu sta nepăsător!

            Fii gata să-L întâmpini pe Isus, Mântuitorul!

            Ziua cea mare este aproape!

            Domnul Dumnezeu să-ți dea putere ca să rămâi credincios până la final.